Pictori și picturi..

Unul din puținii pictori care m-au impresionat și m-au făcut să mă îndrăgostesc în lucrările lor(nu în toate desigur) este Salvador Dali.
Poate avem idei comune în ceea ce ține de inspirație și de artă în general. Țin minte reacția mea cînd pentru prima dată i-am văzut lucrarea. Eram pur și simplu încîntată. Nu-mi puteam lua ochii.
Uimitor era modul în care acesta combină pictura și gîndurile ce-l trec.

Cîțiva ani în urmă,la educația plastică, am avut  drept temă pentru acasă să creem ceva asemănător picturii noastre preferate. A fost prima și ultima dată cînd i-am copiat ideia. Vă puteți da bine seama că nu s-a primit nici pe aproape de original..luînd în considerație capacitățile mele în a desena =DD , dar a fost o experiență frumoasă.

Acest om, m-a fascinat cu măiestria sa. A fost și este un Geniu absolut !!!

                                                                 Salvador Dali – Persistenta Memoriei (1931)








Pe urmele lui calcă un alt pictor, Mihai Criste..după cum se vede, o personalitate nu mai puțin talentată !

Rămășițele timpului

                                                             

                                                                      Jurnal de bord



 
                                   All the world is a stage




                                        Training Of Seagull At Balchik

Back to School !

Nu știu ce să fac..să mă bucur sau să fiu tristă..să mă liniștesc sau să-mi chinui capul cu diferite presupuneri..  Simt că acest nou an școlar o să aducă schimbări. Schimbări destul de mari.
La drept vorbind, nu sunt pregătită. Deși știu că voi reuși, voi progresa poate.. am sentimente variate.

Rămîine să sper că totul va fi bine..și că toate aceste emoții se vor dovedi a fi nesemnificative.

A mai rămas puțin..foarte puțin.

Let it go..

Cel mai greu este să te dezici. Să accepți ideea că trebuie să oprești tot. Să-ți convingi inima că e timpul să se liniștească. Și îi explici, prostuței, că din ce în ce o s-o doară mai mult și că povestea în care crede, nu e validă.
Cel mai greu este să te obișnuiești cu lipsa și să păstrezi tot doar în amintiri.

Asta e cel mai greu.

What if..

În mare parte.. cele mai mari și mai ridicole greșeli din viața noastră le facem cu " și dacă....".
Unii iubesc, dar nu izbutesc să facă primul pas gîndinsu-se : "Și dacă nu simte la fel..."alegîndu-se cu iubire cu tot direct în gaura neagră a așteptării și a ideei că nu va fi fericit/fericită nicicînd.
Alții, sunt mîncați de frica că dacă își vor expune părerea, se vor pomeni în centrul gurilor rele, alegînd tăcerea și rolul de spectator al propriei vieți.
Sunt care nu pot nicidecum să înfrunte fobiile și barierele pe care tot ei și le-au stabilit, astfel, ratînd șansa de a savura plăcerile vieții.

Majoritatea oamenilor sunt bolnavi. Diagnoza : frica de a se bucura de viață. Această maladie se caracterizează prin: gînduri anormale, capcane ale conștiinței, și lslăbiciuni de caracter.
Efectele unei asemenea boli sunt: îndepărtarea unui viitor prosper, ratarea oportunităților extraordinare și într-un final, pierderea vieții în zadar.

Atunci cînd în minte vă joacă dubii.. iar singurele cuvinte la care vă gîndiți sunt: "Și dacă....." orientate în direcția negativă , încercați să adăugați un "nu" la ideea anterioară...("Și dacă nu...")

Nu avem dreptul să ne lăsăm viața pe mîinile altora. Noi suntem stăpîni pe destinul nostru.

Ea (2)

Azi ai zîmbit. Straniu, dar din acea zi, nu te-am văzut niciodată zîmbind. A trecut ceva timp. Și știi, am observat un gol în acel prim zîmbet al tău.
Venea din suflet..de acolo din interior.
Ce simțeam? Simțeam că te sufoci, că zeci de ciobori caută să se lipească spre a deveni iar un întreg, iar cu fiecare încercare, se spărgeau mai mult și mai mult.
Ce am văzut? Am văzut o mare de amintiri pe care nu vrei să le lași. Și valuri, valurile oceanului din tine, a unui oceam de lacrimi care a secat cînd pe față ți-a jucat un surîs..

Nu mi-ai spus nimic, dar a fost de ajuns. Ai dispărut speriată cînd ți-ai dat seama că am prins un fir din tine și povestea ta. 

Ea

Pe ea o văd des. Mă vizitează. Îmi intră în cap. Mă ghidează. Îmi arată frînturi din viața ei. Mă conduce spre eșec, după care mă scaldă în succes. Nu am înțeles-o destul de bine niciodată, pe cînd ea mă cunoștea la perfecție. Fiecare parte din mine, fiecare slăbiciune, fiecare gînd și sentiment pe care nici eu nu îl puteam desluși. Ea mă citea ca pe o carte deschisă.
De multe ori m-a făcut sa trec prin greutăți. Încă de mai multe ori, mi-a dat puterea de a merge mai departe.
În ea găsesc inspirația care se ratacește de la o vreme încoace.
Apare ca prin vis, și îmi relatează povestea ei.
Nu știu de ce, dar cred în ea.
Mă face să cred.

Something changes.

Odata cu timpul se schimba multe. Se schimba obiceiurile, traditiile. Se schimba moda, preferintele. Se schimba visele si apogeurile. Se schimba sentimentele si oamenii.
Eri il puteai vedea ca pe cel mai apropiat om..iar acum nu mai detectezi pic de sentiment intre voi.
Parca ceva lipseste, parca lipseste dorinta de alta data. Parca scade caldura. Parca se pierd punctele slabe pe care le fortificai in acea persoana.
Simti. Simti o distanta, un vint rece intre voi.
Ceva se schimba, dar nu stii ce.