Azi ai zîmbit. Straniu, dar din acea zi, nu te-am văzut niciodată zîmbind. A trecut ceva timp. Și știi, am observat un gol în acel prim zîmbet al tău.
Venea din suflet..de acolo din interior.
Ce simțeam? Simțeam că te sufoci, că zeci de ciobori caută să se lipească spre a deveni iar un întreg, iar cu fiecare încercare, se spărgeau mai mult și mai mult.
Ce am văzut? Am văzut o mare de amintiri pe care nu vrei să le lași. Și valuri, valurile oceanului din tine, a unui oceam de lacrimi care a secat cînd pe față ți-a jucat un surîs..
Nu mi-ai spus nimic, dar a fost de ajuns. Ai dispărut speriată cînd ți-ai dat seama că am prins un fir din tine și povestea ta.
Venea din suflet..de acolo din interior.
Ce simțeam? Simțeam că te sufoci, că zeci de ciobori caută să se lipească spre a deveni iar un întreg, iar cu fiecare încercare, se spărgeau mai mult și mai mult.
Ce am văzut? Am văzut o mare de amintiri pe care nu vrei să le lași. Și valuri, valurile oceanului din tine, a unui oceam de lacrimi care a secat cînd pe față ți-a jucat un surîs..
Nu mi-ai spus nimic, dar a fost de ajuns. Ai dispărut speriată cînd ți-ai dat seama că am prins un fir din tine și povestea ta.
Комментариев нет:
Отправить комментарий