Am hotărît să tac.. am hotărît că e mai bine așa. Am lăsat dorința uriașă de a reproșa și de a răspunde nițel agresiv sau cel puțin impulsiv la răutățile ce s-au ivit.
Am hotărît că nu e nevoie de vorbe pentru a arăta prin ce trec. Nu e nevoie de cuvinte pentru a transmite dezamăgirea cu care m-am ciocnit.
Am ales tăcerea. S-a dovedit că îmi vine ca o mănușă. Că e mult mai pronunțată decît credeam. Mult mai profundă și țipătoare.
Am ales să tac, deoarece nici unul din cuvintele existente nu pot reda ceea ce simt ,cum o face tăcerea.
Sunt momente cînd cuvintele nu ajută. Sunt insuficiente și stoarse de vreun oarecare sens. Atunci în arenă intră ea. Cel mai potrivit refugiu.
Am hotărît că nu e nevoie de vorbe pentru a arăta prin ce trec. Nu e nevoie de cuvinte pentru a transmite dezamăgirea cu care m-am ciocnit.
Am ales tăcerea. S-a dovedit că îmi vine ca o mănușă. Că e mult mai pronunțată decît credeam. Mult mai profundă și țipătoare.
Am ales să tac, deoarece nici unul din cuvintele existente nu pot reda ceea ce simt ,cum o face tăcerea.
Sunt momente cînd cuvintele nu ajută. Sunt insuficiente și stoarse de vreun oarecare sens. Atunci în arenă intră ea. Cel mai potrivit refugiu.
Комментариев нет:
Отправить комментарий